Tag Archives: increderea

Încrederea și speranța

        Superficialitatea

     Lecția de superficialitate a multora dintre adulți, o plătesc, din păcate, cei care n-au nicio vină, copiii.
    Astfel, în procesul creșterii, de multe ori, în loc să acumuleze bine, frumos, bun, speranță, acumulează teama de eșec, frica de-a  NU fi observat, dorința de-a fi invizibil, lipsa de încredere în el/ea și-n ceilalți,  o stimă de sine scăzută, țipetele, tupeul, aroganța de nestăvilit, ego.
Depinde de alegere: invizibil sau prea vizibil; țipetele sunt și de la prea mult și de la prea puțin… de la ”prea mult”, ”prea repede”, prea puțină atenție…
Cunosc atât de bine sentimentul încercat de tânăra profesoară din Israel, pentru că am fost în situația ei…
Aveam 3 ani și nu  prea vorbeam, aveam aproape 3 ani și nu mergeam prea bine; m-am născut de 1100 grame am scăzut la 1000 grame.

         Dragoste

      Cu dragoste, speranță și încredere, mama a luptat pentru mine, zi de zi!
     Ea a fost un model de viață, răzbatere, înțelepciune, un mentor extraordinar, un vizionar în educație.
     Ceea ce sunt azi, sunt datorită îngerului care-a fost mama!
      Nu voi uita niciodată, aveam 13 ani, eram împreună și ne-am întâlnit, întâmplător, cu medicul neonatolog, care-a întrebat-o pe mama:
     

  “-Doamnă, vă mai trăiește copilul acela debil?”

   
        Mama – n-am să uit niciodată expresia ei – cu o figură atât de senină, cu ochii fără pic de răutate, cu atâta dragoste-n priviri, gesturi și cuvinte, a zis, modulând și punctând, transformând în cuvinte cheie, fiecare vorbă, sunet:
           “-Da, uitați-o, e cu mine!”

             Încredere

             Am învățat să răspund la răutate cu înțelepciune, punctând cuvintele, conferindu-le “greutatea” dorită și scontată.        Am învățat să trăiesc bine cu mine însămi și cu cei din jurul meu. Am învățat și  am deprins de la mama, că răutatea încarcă negativ pe toți, atât pe interlocutor, cât și pe emițător, să evit acest sentiment și să-l înlocuiesc cu: speranță, încredere, bunătate și să zâmbesc cu căldură și din toată inima. Am învățat să văd binele oriunde, partea plină  a paharului, să văd frumosul peste tot, am învățat să construiesc încredere, să ofer încredere, să primesc încredere.
      Da, mama i-a învățat pe cei din jurul meu să mă privească așa cum mă privea ea, a făcut-o cu calm, răbdare și dragoste pentru oameni. Fiecare zi era plină de învățăminte, a fost un OM și-un pedagog superb!
    Îmi spunea mereu:
    “-Deschide-le ochii, Flori! Ei n-au nicio vină, n-au avut pe nimeni care să-i țină de mână-n suflet, inimă și minte! Fă-o tu, mamă!”
      După mulți, mulți ani, am ajuns să promovez educația din dragoste pentru copii și actul educațional și să-mi repet, zilnic, sintagma lui Gandhi, sintagmă șoptită zilnic de mama:
          “-Fii schimbarea pe care-o vrei s-o vezi în lume!”

           Speranță

         Mulți dintre medici, în primul meu an de viață, chicoteau și-i spuneau mamei că-i tânără, mai poate face copii, să mă lase să mor, că nu va putea face nimic din mine, nu am un viitor… Fugea de fiecare dată la spital, zi după zi, săptămână după săptămână, eram un pacient zilnic al Spitalului Județean. Mă punea într-un coș de paie și fuga la spital; stătea la căpătâiul meu mereu.  A crezut în mine, a fost printre puținii, de-altfel… mereu îmi spunea că sunt o luptătoare. 🙂
… ani la rândul, a păstrat coșul în care mă ducea, cel în care mă punea, când fugea la spital…
       Am făcut tot acest preambul, pentru a vă spune că înțeleg, Doamne, cât înțeleg mesajul acestui clip!
     Încrederea în noi însene/înșine, încrederea în cei din jurul nostru, cu asta începe și continuă schimbarea.
     Aveți grijă la ceea ce sădiți în copilărie, adolescență, să nu fie ireversibil!
       Sănătate, armonie, speranță, zâmbete din plin!