Category: Parenting

Copile interior, iartă și iubește!

 

         Nu toți copiii se bucură de o copilărie fără stres!

        Nu toți adulții s-au bucurat de copilării fără stres!

Să blamăm pe părinți, să căutăm vinovații, nu-și are rostul! Ar începe un proces distrugător, fizic și emoțional. Ar fi trăirea în trecut, uitatul peste umăr, privirea mai deloc înainte.

Părinții de odinioară atât au putut!  E imperios necesar să-i iertați! Astfel, iertându-i, veți putea, la rândul vostru,

să-i educați  pe copiii voștri, fără resentimente, fără acoperirea cicatricilor.

Părinții de azi, deși au la îndemână multe instrumente, nu au alte disponibilități, din păcate. Părinții de azi nu au timp!

Fiecare generație a avut plusuri și minusuri, să stăm să le cuantificăm, la ce folos?!

Să luăm atitudine cu dragoste, să ne asumăm, să creștem în bucurie și dragoste, militând pentru simplitate, simplificare, smerenie(renunțarea la orgoliu).

Să ne eliberăm de trecut, dragilor!

Indiferent cum au fost anii copilăriei, mai buni sau mai puțini buni, tu, dragă cititorule, ești singurul factor de decizie în viața ta!

Poți continua să-ți învinovățești părinții sau mediul în care ai crescut, dar nu vei face decât să rămâi victimă în  anumite tipare comportamentale. Binele jinduit nu-și va face loc în viața ta în acest context.

Soluția?!

Iubește și iubește-te!

Exersează iubirea și  iertarea! Trăiește! Fii exemplu pentru cei din jur!

Dacă vei continua să te frămânți și să rămâi blocat în ideea ”E vina lor!”, vei suferi. Vei suferi fizic, emoțional, va fi o durere care va săpa și va crea ”cratere” fizice și emoționale, care, din păcate, pot fi ireversibile…

Ai puterea să alegi!

Privește în interiorul tău și afirmă-ți bucuria!

Scrie în fiecare zi mesaje simple, purtătoare ale bucuriei.

Scrie pentru tine și pentru cei din jur!

”Verba volant, scripta manent!”

E important să scrii!

Scrisul e terapeutic, salvator, purtător de atitudine și schimbare!

Sănătate, armonie, zâmbete din plin!

 

 

 

Planșe senzoriale reciclabile
Planșe senzoriale reciclabile

 

          Bună ziua, dragi părinți și dascăli!

Dincolo de perioada de izolare, sunt convinsă c-am învățat mai multe despre a economisi, a nu mai consuma în exces. Astfel, ca părinte, te gândești de 2 ori, înainte de-a achiziționa acele jocuri scumpe, cărora nici nu le vezi – la drept vorbind – utilitatea.

Cu această ocazie, vin în întâmpinarea părinților și a dascălilor: planșe reciclabile de dezvoltare.

Reciclarea e un proces educațional, de durată, o călătorie, în care puteți implica și copiii.
“Nimic nu se pierde, totul se transformă” e un principiu sănătos, educațional, motivațional, inspirațional, dând sens, căutând soluții la simplitate, simplificare, smerenie.

            Dragi părinți, să economisim!

De 3 luni, de când cu distanțarea socială, consumerismul a scăzut din plin!
Dar mulți părinți, bunici, mulți dintre aceștia așteaptă cu nerăbdare “revenirea la normal”.
Oare, adulții vor fugi la fel de mult, iar copiii vor avea parte de recompense, tocmai pentru a scuza lipsa timpului?!              Jucării si jocuri scumpe, sofisticate, opțiuni multiple și mormane de jucării, haine și altele?!
Cineva-mi spunea: “Oamenii uită ușor…:
Cred că vor fi și cei care au deprins si au consolidat cei 3 S (simplitate, simplificare, smerenie) în abordarea la nivel familial, profesional, în societate.
Conform principiilor montessoriene, pe care le-am adoptat si adaptat culturii noastre educaționale si tradiționale, iubind partea de dezvoltare ce ține de motricitate fină și stimularea senzorială, dezvoltare cognitivă, emoțională, am început să fac plăci senzoriale reciclabile.

Cea prezentată aici e simplă, foarte simplă, cum trebuie să fie aceste plăci, pentru a avea călătoria și efectul dorite.

         Reprezentarea mâinii

Mâna(palma+degetele), cu reprezentarea artistică a degetelor și a falangelor(știința). Mâna, foarte importantă în deprinderile activităților de coordonare mână-ochi(motricitate fină). Inima din palmă, relația mâinii cu inima; cu si din dragoste, lucrez cu mâinile, inima și mintea, la unison.
🖐Mâna îmbrățisează, mângâie, scrie, desenează, gesticulează, coase, spală, gătește, repară mașini, operează, aduce pe lume copiii. Mâna în raport cu inima și mintea.
Să nu-ti fie jenă să întinzi mâna, când ai nevoie de ajutor!

          Reprezentarea labei piciorului

     👣Reprezentarea labei piciorului cu șiretul: o activitate de motricitate fină, complexă, care, de prea multe ori, nu este bine deprinsă nici în jurul vârstei de 7 ani.
Vrei să deprinzi încrederea în sine? Leagă șiretul de la vârstă mică! Astfel, nu vei mai aduna frustrări, când în lipsa timpului, pentru a vă încadra, când ești în clasa întâi, mama sau tata se apleacă pentru a-ți lega șiretul.
Subconștientul lucrează și, fără ca nimeni s-o dorească, copilul va deprinde frustrarea și un soi de anxietate.

        Reprezentarea cilindrului

Cilindrul cu ață și cerculețe: matematică, motricitate fină, ordonarea joculețului; copilul desface fiecare piesă de pe cilindru și reasamblează. În funcție de propria creativitate, o face în felul tău. Deci, 3-4 joculețe de abilitate(dezvoltare cognitivă), cu cilindrul, ață și cele 4 cerculețe.
Deprinde răbdarea, atenția focusată, atentia distributivă, coordinarea mână-ochi, simte(tactil) texturi diferite, care-l ajută pe copil să învețe încrederea în sine și-n mediul înconjurător.

 

        Reprezentarea cutiei cu șervețele

Cutia de/cu șervețele: deprinde că poate scoate, dar și introduce. Un exercițiu de motricitate fină, de rutină, planificare. Scot, introduc servețelul. Un alt joculeț: introduc șervețele cu desene vesele. “Cutia mea veselă”. Oricând pot modifica conținutul, deci, deprind curajul asumării, al responsabilității si ideea de obiect personal. Fac și desfac, dar păstrez ordinea!

Este o planșă din reciclabile, de dezvoltare motrică, vizual-tactilă(stimulare senzorială) și dezvoltare socială, emoțională, cognitivă.

Această planșă poate fi folosită, începând de la 2 ani.

Am ținut cont de cei 3 S:

–  simplitate;

–   simplificare;

– smerenie.

Dacă sunteți interesați de astfel de planșe, personalizate, cu instrucțiuni de folosire și beneficii, arii curriculare, tipuri de dezvoltare, contactați-ne la adresa de e-mail crstndragoi@gmail.com sau la telefon 0747839033

 

Planșe senzoriale

 

Încrederea și speranța
Încrederea și speranța

        Superficialitatea

     Lecția de superficialitate a multora dintre adulți, o plătesc, din păcate, cei care n-au nicio vină, copiii.
    Astfel, în procesul creșterii, de multe ori, în loc să acumuleze bine, frumos, bun, speranță, acumulează teama de eșec, frica de-a  NU fi observat, dorința de-a fi invizibil, lipsa de încredere în el/ea și-n ceilalți,  o stimă de sine scăzută, țipetele, tupeul, aroganța de nestăvilit, ego.
Depinde de alegere: invizibil sau prea vizibil; țipetele sunt și de la prea mult și de la prea puțin… de la ”prea mult”, ”prea repede”, prea puțină atenție…
Cunosc atât de bine sentimentul încercat de tânăra profesoară din Israel, pentru că am fost în situația ei…
Aveam 3 ani și nu  prea vorbeam, aveam aproape 3 ani și nu mergeam prea bine; m-am născut de 1100 grame am scăzut la 1000 grame.

         Dragoste

      Cu dragoste, speranță și încredere, mama a luptat pentru mine, zi de zi!
     Ea a fost un model de viață, răzbatere, înțelepciune, un mentor extraordinar, un vizionar în educație.
     Ceea ce sunt azi, sunt datorită îngerului care-a fost mama!
      Nu voi uita niciodată, aveam 13 ani, eram împreună și ne-am întâlnit, întâmplător, cu medicul neonatolog, care-a întrebat-o pe mama:
     

  “-Doamnă, vă mai trăiește copilul acela debil?”

   
        Mama – n-am să uit niciodată expresia ei – cu o figură atât de senină, cu ochii fără pic de răutate, cu atâta dragoste-n priviri, gesturi și cuvinte, a zis, modulând și punctând, transformând în cuvinte cheie, fiecare vorbă, sunet:
           “-Da, uitați-o, e cu mine!”

             Încredere

             Am învățat să răspund la răutate cu înțelepciune, punctând cuvintele, conferindu-le “greutatea” dorită și scontată.        Am învățat să trăiesc bine cu mine însămi și cu cei din jurul meu. Am învățat și  am deprins de la mama, că răutatea încarcă negativ pe toți, atât pe interlocutor, cât și pe emițător, să evit acest sentiment și să-l înlocuiesc cu: speranță, încredere, bunătate și să zâmbesc cu căldură și din toată inima. Am învățat să văd binele oriunde, partea plină  a paharului, să văd frumosul peste tot, am învățat să construiesc încredere, să ofer încredere, să primesc încredere.
      Da, mama i-a învățat pe cei din jurul meu să mă privească așa cum mă privea ea, a făcut-o cu calm, răbdare și dragoste pentru oameni. Fiecare zi era plină de învățăminte, a fost un OM și-un pedagog superb!
    Îmi spunea mereu:
    “-Deschide-le ochii, Flori! Ei n-au nicio vină, n-au avut pe nimeni care să-i țină de mână-n suflet, inimă și minte! Fă-o tu, mamă!”
      După mulți, mulți ani, am ajuns să promovez educația din dragoste pentru copii și actul educațional și să-mi repet, zilnic, sintagma lui Gandhi, sintagmă șoptită zilnic de mama:
          “-Fii schimbarea pe care-o vrei s-o vezi în lume!”

           Speranță

         Mulți dintre medici, în primul meu an de viață, chicoteau și-i spuneau mamei că-i tânără, mai poate face copii, să mă lase să mor, că nu va putea face nimic din mine, nu am un viitor… Fugea de fiecare dată la spital, zi după zi, săptămână după săptămână, eram un pacient zilnic al Spitalului Județean. Mă punea într-un coș de paie și fuga la spital; stătea la căpătâiul meu mereu.  A crezut în mine, a fost printre puținii, de-altfel… mereu îmi spunea că sunt o luptătoare. 🙂
… ani la rândul, a păstrat coșul în care mă ducea, cel în care mă punea, când fugea la spital…
       Am făcut tot acest preambul, pentru a vă spune că înțeleg, Doamne, cât înțeleg mesajul acestui clip!
     Încrederea în noi însene/înșine, încrederea în cei din jurul nostru, cu asta începe și continuă schimbarea.
     Aveți grijă la ceea ce sădiți în copilărie, adolescență, să nu fie ireversibil!
       Sănătate, armonie, speranță, zâmbete din plin!

Copile, fii cuminte, altfel…:(

Da, din pacate, prejudecatile, stereotipurile, lipsa educatiei si civilizatiei, egocentrismul, frica, conceptele instituite gresit, toate acestea sunt reguli nescrise pentru multi adulti si copii. Mereu am zis că prin puterea exemplului și formarea unei comunități veridice, vom reuși s-aducem schimbarea, să vedem dincolo de ”cărarea bătătorită”.

Sistemul de învățământ – prin conduită, materii, sistem de predare – nu face altceva decât să renege descoperirea abilităților la copii, considerând că informația alambicată, plictisitoare și fără fond educă copilul. Calea bătătorită e mai sigură, nu?… Îmbuibarea copilului, nu dezvoltarea acestuia în armonie, din păcate! Sistemul de învățământ necesită o schimbare radicală, unde copilul să se îndrepte fără angoasă, unde cadrul didactic să militeze pentru provocări educaționale, unde părinții să fie mai atenți, creativi, dornici să descopere talente, să contureze principii bazate pe iubirea necondiționată; principii care să pună în valoare împletirea cognitivului cu emoționalul și afectiv-socialul. Un sistem educațional unde relația elev-părinte-cadru didactic să nu aibă la bază achiziția de material didactic utopic, bani pentru fondul școlii și reclamații cu privire la un comportament înscris în tipare(copii cuminți, care-și cunosc lungul nasului, copii care știu să tacă, dat fiind că tăcerea e MEREU de aur..)

Din păcate, așa cum știm bine, dar ascundem ”sub preș”, școala ”pregătește” mase fără personalitate, adulți fără vise, individualiști ce nu vor simți niciodată gustul eșecului ca fiind parte integrantă din parcursul spre succes, adulți care nu vor recunoaște oportunitatea, pentru că nu au avut alternative și n-au fost ghidați s-aleagă, ci să-și înghită, de cele mai multe ori, cuvintele.

Eu, una, nu vreau să fac parte din acest ”nucleu” al paradoxului! Imi educ copilul și-i ajut pe alți copii, la început de drum, să creeze, să gândească, să aleagă, să zâmbească și să vadă soluții pe lângă probleme. În fiecare, mici sau mai puțin mici, continui să-nvăț de la ei să mă joc necondiționat.

education

De copil, am iubit biografiile și poveștile. Astăzi, tot prin povești și prin joc, dau un alt sens educației. Da, educația prin iubire și zâmbete! 🙂 Pornind de la dictonul ”Mens sana in corpore sano”, militez pentru motricitate globală(grosieră și fină), ceea ce în școli acum, prea puțini pun accent, deși e important cât de corect pășești, cât de greu e ghiozdanul care va afecta mai târziu coloana vertebrală, cât de incomodă e poziția în bancă a copilului de azi, adultul de mâine cu scolioză; fiecare copil se naște cu un talent, are un har, de ce prea puțini vorbesc despre asta? vorbim doar de rezultate academice, dar nu si de abilități, etichetăm și notăm, categorisim si numărăm…inteligența emoțională e doar un moft ce se exersează și practică la maturitate, dar cu oarecare suspiciuni…de ce? pentru că nu a fost un principiu de bază în educația copilului, nu a adultului…dezvoltarea inteligenței emoționale, a celei cognitive și aptitudinile sociale fac diferența într-un sistem de învățământ responsabil.

Ce să mai spunem de comunicare eficientă?! Nu provocăm copiii la subiecte și teme libere, la discuții și echipe.

Suntem pe primul loc în Europa la abandon școlar și analfabetism. Oare, de ce? Ce să mai vorbim de altele…suntem ”premianți” și la numărul de avorturi printre adolescente…

E timpul pentru schimbare!

”Unde-s mulți, puterea crește!” …în direcția corectă, motivându-ne să luăm atitudine pentru copiii noștri.

Puterea exemplului, formarea comunității responsabile emoțional, social și cognitiv, promovarea creativității, pregătirea copiilor pentru viață, fericire, privindu-ne cât mai des în oglindă; mici și mari, împreună, fără prejudecăți și inhibiții ce pot limita, dimpotrivă, dar conturând atitudinea pozitivă. 🙂

Respectul, asumarea, puterea exemplului, zâmbetul, empatia, câteva dintre puterile magice, atât printre cei mici, cât și printre cei mari!

”Unde-s mulți, puterea crește!” repet, în direcția bună 🙂

 

N epregatim pentru iernat, fiecare in felul lui :)

Prin joc, am invatat ca spre finalul toamnei, fiecare isi face provizii pentru anotimpul rece, iarna. Am invatat despre alegerile vietuitoarelor pe timpul iernii; care pleaca in tarile calde, care raman si-si fac provizii.Am vorbit despre animale, pasari, oameni. Am vorbit despre alegerile facute in acesta perioada. Ce, cate provizii? Care e cea mai harnica vietuitoare? Am vorbit despre “iernarea” plantelor, ce se -ntampla cu copacii in anotimpul rece, mai ales cand ingheata.
Camara cu ”bunatati”, hainele pe vreme rece, hrana si buna dispozitie.
Am curatat nuci, le-am macinat, am lucrat in echipa, ajutandu-ne reciproc.
“Unde-s multi, puterea creste!”
La fel, asa cum ne e stilul :), am parcurs, pe firul povestilor, mai multe discipline, teme si subiecte(botanica, biologia, zoologia, anatomia, chiar si etologia 🙂
Etologia se ocupa cu studiul comportamentului, la animale(etologie animala), oameni(etologie umana), pornind de la deprinderi, prin observare. 🙂etologieetologie1etologie2etologie3etologie4etologie5