Vreau să te înțeleg, vorbește-mi !

Mulți dintre adulți, din păcate, ajung la concluzia că nu pot vorbi la un eveniment! Au trac și se blochează! Simt o răceală ce le străbate corpul, limba se împleticește, inima bate cu putere, palmele se umezesc mai mult decât de-obicei …

Nu pot rosti nimic coerent, când sunt înconjurați de 4-5 persoane, cu atât mai mult, dacă sunt necunoscute …

E, da, ca atunci, când ai multe de spus, ideatic, dar cuvintele-ți sunt gâtuite!

Astfel, la vârsta maturității, multe persoane recurg la cursurile de Public Speaking. Aici, e un mare DAR … dar cu speranța ca un curs să facă minuni …

Nu, niciun curs, nici chiar un curs de ”Comunicare și public speaking”, nu va face miracole!

E nevoie de artă, exercițiu, trăire, pasiune, simțire, pe termen lung, pentru a fi un bun comunicator, un bun orator.

E nevoie de anii copilăriei, când nimic nu conține și vorbele se îmbulzeau, deloc metodic, la fel de multe ca gesturi care completează contextul.

Când eram copii, vorbeam cu totul, neținând cu nimic, ci doar de patosul și forța celor transmise.

”- Unde ești, copilărie?”

Dac-ai găsi un mentor, care să-ți simtă vorba, să te ajut so proceseze, transformi, transmiți … dac-ai găsi un copil dornic să-ți stea alături și să te țină de mână, spunându-ți că POȚI !, că nimeni nu râde de tine, că nimeni nu-ți poartă pică, că nimeni nu-ți soarbe greșelile, înroșindu-ți inima …

Dacă toată lumea ar ști ”Povestea mâinilor”!

Povestea și arta de-a vorbi cu mâinile, de-a gesticula, de-a exterioriza emoția, de-a fi expresiv, de-a împărtăși cu cei din jur, cunoscuți sau necunoscuți, starea, de-a fi exemplar. Da, puterea exemplului!

Dacă mâinile sunt libere, fără prejudecată și utopie, mâinile pot transmite, pot completa cuvântul sau, uneori, chiar în loc.

Da, vorba mâinilor! Da, comunicare non-verbală, expresivitate, gestică, mimică, exprimare.

Un exercițiu funny și cu efect: desenați-vă, cu markerul, câte o emoție pe fiecare buric al degetelor. Apoi, interacționați, rostiți, doar cu degetele.

Mâna este expresia a ceea ce nu leagă, ca ființe sociale și sociabile.

De ceva timp, sunt fascinate de limbajul semnelor. Pierd la capitolul auz, sufăr de hipoacuzie. Orice abilitate pierdută, e alta câștigată.

Mâinile care îmbrățișează, mâinile care ating inimile printr-un simplu gest, mâna care hrănește, pe sine și pe ceilalți, mâna care scrie, desenează, pictează, care face semne pe cer, mâinile care ajută la creștere, la odihnă, la învățat, la povestit, la scris, la socotit, la a visa, a crea, a cânta, a dansa …

Din păcate, e și mâna care lovește, care atinge împotriva firilor, mâna care lasă urme-n suflet … negură în jur …

S-avem grijă la încheieturile mâinilor cu urme … urme vizibile sau nu … urme care umbresc armonia, încrederea, speranța, continuitatea benefică …

Pentru exprimarea emoțiilor, indiferent care sunt acestea, mâinile au un factor de decizie. De multe ori, cuvintele nu pot exprima, gâtuie, mâini în schimb, cu propriul alfabet emoțional, ajungând la destinație.

Recomand călătoria mâinilor, deprinderea folosirii acestora, dincolo de cuvânt, dar și printre cuvinte.

Fiți gestică și vorbă, complet-le cu pasiune și exercițiu!

Dacă ați observat, copiii se înțeleg între ei, dincolo de cuvinte. Știți: ne înțelegem din priviri!

Copiii au abilități înnăscute, dar, care, din păcate, se pierd odată cu anii. Devin din ce în ce mai raționali, mai puțini intuitivi și nu mai au capacitatea de a citi din priviri. Și asta, da, din cauza adulților încă în realitate materială mai mult decât mult.

Da, cei mai mulți dintre adulți au pierdut capacitate de-a citi semenii. Au făcut-o atunci când li sa interzis să mai gesticuleze, când li sa interzis să mai ridice sprâncenele, în semn de mirare, când li sa spus că e rușine să vorbească mult cu mâinile. Ce vor zice cei din jur ?!

Da, gura lumii!

Ce va zice lumea dacă ești diferit, ce va zice lumea dacă ești în haită și nu în turmă, ce va zice lumea dacă vizez cu ochii deschiși … Ce va zice lumea dacă pornești pe drumul tău ?!

Lumea uită mâine, ce-a zădărnicit azi!

 

Un exercițiu minunat pentru părinți și copii: pictați cerul cu mâinile libere și vorbiți în tot acest timp despre picturile voastre. Amprentați cerul. Un exercițiu de imaginație.

 

 

 

 

 

 

Ne-am mutat: noua noastra casuta

 

 

 

Crestem impreuna, ne dezvoltam, invatam si simtim cum sa fim si  sa facem bine.

Viata de zi cu zi ne invata sa crestem, sa ne dezvoltam, sa luam fiecare zi ca pe-o binecuvantare si sa impartasim binele, frumosul, astfel incat sa fim si sa ramanem mereu noi insine/insene.

 

Platon spunea: “Educatia este arta de a forma bunele deprinderi si de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”

Ne găsiți pe str. Mărășești nr.1 bis, langă benzinăria Socar, de la 1 mai.

Suntem veseli, deschiși, iubim natura, oamenii, comunicarea și ne place să ne facem noi prieteni.

Ne place să învățăm prin cunoaștere și recunoaștere. Credem în educația interdisciplinară.

 

 

 

Explorând…

Explorând natura, ce poate fi mai plăcut?!

Explorând…

Cât sunt mici, din păcate, ne e frică, nouă, adulților, să-i lăsăm să exploreze, de teama microbilor, bacteriilor, virușilor și multe alte motive, obiective din punctul de vedere al părinților, pe termen scurt, subiective, în schimb, în contextul explorării, învățării, deprinderii, desprinderii, pe termen lung.

Când sunt mai mari, la fel, din păcate, nelăsându-i la momentul copilăriei să exploreze, la adolescență, caută explorarea altfel, haotică, nedirijată, neavând un fond, o conduită din copilărie, dat fiind c-au fost superprotejați, înconjurați cu temeri(să nu cadă, să nu se lovească, să nu se mudărească, să nu atingă multe, să nu simtă prea multe, să nu sufere…) sau încorsetați prea mult.

Din fericire, din fragedă pruncie, să simți e o cale de acces spre un parcurs simplu. Să deprinzi simțurile, să faci conform simțurilor, e un pas spre conștientizare.

Din păcate, lipsa acestora în copilărie atrage o curiozitate altfel, temeri deja conturate, frustrări, un bagaj acumulat, din păcate, din prea multă atenție, exacerbarea acțiunilor și reacțiilor.

Principiile și regulile se clarifică, stabilesc în timp, de comun acord, ținând cont de factori interni, externi, de temperament, caracter, context.

Ce observ în fiecare zi, în contextul copii-părinți?

Contexte care ne debusolează, influențe în educație, poluare psihică, atotcunoaștere,  mândrie, complexitate, o democrație în educație dusă la extreme…

Ce nu observ?

Simplitate, zâmbete, răbdare, dorința de învățare colectivă, extreme periculoase, dorința de comunitate…altruism

Nimeni nu-i perfect – perfecțiunea e un mit, care, din păcate face prea mulți “fani” – nimeni nu s-a născut învățat, drumul cunoașterii e frumos, dar sinuos, plin de provocări, atât la nivel individual, cât și colectiv. Eșecul, la fel ca succesul, e parte integrantă din creștere.

Ce-mi doresc în educație?

Implicare, bun simț, toleranță, răbdare, atitudine pozitivă, echilibru.

Ce nu-mi doresc?

Răutate la orice pas, critica vânată, atitudine negativă, comploturi, idei lipsite de fond, țapi ispășitori!

Puterea exemplului funcționează, e imperios necesar să funcționeze. 🙂

Fii un exemplu!

Sănătate, armonie, zâmbete din plin!

 

 

Motricitate fină, igienă și viață practică

Spuma veselă ne aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată! 🙂
Animăluțele alese pentru a fi curățate sunt, la rândul lor, încântate!
Astfel, ne responsabilizăm, prin acest joc, că nu e suficientă propria igienă, ci completăm cu ajutorul dat celor din jurul nostru(alte forme de viață, obiecte, superficii).
Sănătatea înseamnă responsabilitate și responsabilizare. Când totul vine de la sine, în cotidian, parcursul și rezultatul sunt cele așteptate.
Poftiți, vă rugăm, la spumă! 🙂
Distracție maximă și curățenie din plin!
Punct ochit, punct lovit! 🙂
Happy, happy, happy! 🙂

…ingrediente?!…mai simplu de-atât, nici că se poate: ce-i prin bucătărie, la îndemâna noastră(detergent de vase, apă, 2-3 stropi de ulei esențial și-un mixer) 🙂

Nimic nu se pierde, totul se transformă!
Ăsta-i și motto-ul reciclării! 🙂
E ușor să faci conexiuni când nu te presează nimic și nimeni, fiind totul parte integrantă din cotidian! 🙂

E ușor să înveți, prin joc, abordând, fără presiune, mai multe domenii, prin intermediul unei lecții.

De exemplu: igienizarea animăluțelor…beneficii și avantaje:

  1. Spuma ne relaxează, ne aduce echilibrul, ne influențează emoțional și cognitiv, aducând starea de bine printre noi, sporind și conturând încrederea în noi înșine/însene și-n ceilalți;
  2. Prin igienizare, în cazul de față și nu numai, înțelegem ideea de mediu, colectiv, continuitate, echipă, ajutor, solidaritate, formarea unor principii, pornind de la colectiv, individ, într-o colectivitate/societate;
  3. Învățăm să fim noi înșine/însene, spunându-ne părerea. În timp ce  igienizăm, curg întrebările și răspunsurile aferente, găsind soluții, fără a opri procesul respectiv;
  4. Învățăm, repetăm noțiuni de zoologie(regnul animal);
  5. Învățăm, repetăm noțiuni de geografie(unde trăiesc animăluțele noastre, unde putem călători noi, implicit vizualizarea, mental și creativ, a formelor de relief);
  6. Asocieri psiho-emoțional-cognitive: culori, locuri, stări, jocul simțurilor prin combinarea noțiunilor;
  7. Comunicare: fără angoase, fiecare-și spune părerea, în timp ce spuma veselă “alintă” jucăriile din recipient. E simplu să comunici când emoțiile sunt concentrate  pe mai multe aspecte, tracul, astfel, nefiind parte integrantă din cotidianul nostru;
  8. Exercițiile de motricitate fină sunt minunate în procesul comunicării, la fel, cum mingiuțele antistres, sunt recomandate adulților, în timpul seminariilor de public speaking…predăm ștafeta emoțiilor, concentrând atenția pe altceva, cum ar fi: mingi, spumă, accesorii și ingrediente care conferă psihicului un confort, nu un blocaj;
  9. Muzica ne e partener pe tot procesul nostru creativ, fiind un dezinhibitor grozav;
  10. Învățăm că actul creației e multilateral dezvoltat: motricitate fină, grosieră, emoțional, cognitiv;
  11. Învățăm că inteligențele sunt multiple. Da, vom aborda și acest subiect, mai mult decât important în dezvoltarea-n armonie;
  12. Joaca e constructivă, dragilor, să nu uităm asta niciodată!

Sănătate, armonie, iubire și zâmbete din plin!

Viata practica-igiena mediului inconjurator

Am repetat, învățat, deprins că igiena e de mai multe feluri: igiena proprie și a mediului înconjurător. 🙂
Azi, cu responsabilitate, răbdare și drag, am mai pus o cărămidă în dezvoltarea noastră personală, educația noastră de zi cu zi.

Ochii văd, aleg, cercetează, mânuțele explorează cu frenezie, urmând ochi, inimă, minte, urmărind, în ordine sau aleatoriu, să facă, să simtă, să adauge, să parcurgă.

Astfel, un simplu(adultul ar spune simplu!) exercițiu de viață practică, de igienă, să aibă capacitatea să aducă, să poarte, să creeze legături emoționale, cognitive, fizice, contribuind minunat la dezvoltarea în armonie a puiului de om.

Bucuria lucrului bine SIMȚIT și făcut se vede pe chipurile lor! 🙂

 

Educatia cu si din dragoste face diferenta!

Dragilor, sănătate, armonie și zâmbete din plin!