De ceva timp, mă tot gândesc la ieri, asociind copilăria cu azi…

Vise neexplorate, vise de-ndeplinit, frici de cuprins, frustrări de marcat și depășit, nuanțe de înțeles, ochi de privit, cam aceasta-mi era vrerea pe vremea aceea.

Ce-a rămas?!

Ce-am rămas?!

Totul și nimic!

Visez, dar puțin cam pragmatic, deși n-au nimic în comun: pragmatismul cu visarea :))