Bună ziua, dragi părinți,
La Smart Kids aplicăm pedagogia alternativă, tinând cont de câteva principii de bază în educație:
- Copilul este privit ca un participant activ la procesul de învățare. Procesul de educație este centrat pe copil și pe nevoile sale și nu pe cele ale pedagogului.
- Se are în vedere o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a subiectelor de studiu. Disciplinele se studiază progresiv pe tot parcursul ciclului și în corelație unele cu celelalte. De asemenea, există o flexibilitate în studierea disciplinelor, în sensul ordinii și a ritmului studierii, astfel încît, la sfarșitul ciclului, copiii să aibă cel putin același nivel de cunoștințe, ba chiar mai bine, J ca și cei care urmează un centru de stat. (Asta aviz părinților care nu au încredere încă în parcursul și reușita metodelor alternative!)
- Se respectă ritmul copilului în procesul de învățare, acesta având posibilitatea de a studia în funcție de capacitatea, talentul și de gradul său de interes.
Curricula:
- Deprinderi de viață practică:
- Abilități practice;
- Cunoașterea și îngrijirea mediului înconjurător;
- Educație civică.
- Deprindem viața și cotidianul!
- Dezvoltare senzorială, stimulare senzorială, terapii senzoriale:
Simturi la unison.
Crestem fiind atenti la muzica simturilor!
3.Limbă și comunicare: – verbal și nonverbal
Gestica, limbajul trupului, ”ingrediente” în comunicarea cu sens;
Exerciții de de dicție, rime;
4.Educație cosmică:
– Științe ale naturii
– Istorie
– geografie
– experimente științifice
- Motricitate globală (fină și grosieră)
Fină: coordonare mână-ochi
Grosieră: mers, sărit, alergat
- Matematică distractivă
- Dezvoltare cognitivă
- Dezvoltare emotională, socială
- Muzicoterapie(meloterapie, vocaloterapie, sonoterapie).
5 concepte cheie inspirate din metoda Montessori:
1.Învățarea naturală, prin experimentare cu mediul și cu propriile abilități
Imaginați-vă un joc de ping-pong cu un prieten. Tu trimiți mingea către el folosindu-te de capacitatea ta din acel moment dar, de câte ori se întoarce mingea, te obligă să te adaptezi la noua situație, devenind tot mai experimentat.
Copiii sunt capabili să facă asta încă de la naștere, folosindu-se predominant de simțuri. Și așa ajungem la următorul concept.
2.Explorare senzorială, la început la un nivel inconștient, intuitiv
Mirosul și gustul laptelui la sânul mamei, recunoașterea sunetelor din mediu, cu precădere a vocii mamei, experiența tactilă: uscat/ud, rece/cald, moale/aspru, experiența proprioceptivă: legănat sau static, sus sau jos etc. Treptat, datorită dezvoltării proceselor neurologice și a răspunsurilor venite din aceasta interacțiune cu mediul, explorarea devine conștientă, copilul se întinde după obiecte, răspunde la sunete și imagini, poate avea preferințe și construiește prin acțiunile sale abilități diverse. Dar el depune pentru asta o muncă masivă, greu de imaginat. Și e valabil în timp, în procesul creșterii. Odată cu creșterea, dincolo de intuitiv, e emoțional-cognitiv-stimulativ.
3.Al treilea concept este munca copilului
Ceea ce obișnuim să numim joacă liberă sau structurată este, în sine, o muncă pe care copilul o depune pentru a învăța. El se folosește de tot ce dispune în jurul său pentru a dobândi acele cunoștințe necesare supraviețuirii și adaptării. Dar cel mai mult se folosește de MÂNA sa, prin intermediul căreia manipulează mediul și extrage informații.
Mi se pare tare trist să văd un copil obligat ”să nu pună mâna, că e câh”.
În ceea ce privește efortul, gândiți-vă numai la două exemple:
– asimilarea limbajului
– mersul biped
Câte ore de muncă am depune noi să învățăm (niciodata nativ, din păcate!) o limbă străină sau să învățăm să mergem pe role.
În primul rând, pentru noi, este o alegere care implică voința și mult efort voluntar. La copii este o necesitate vitală care se dobândește inconștient, cu multă muncă, dar cu o ușurință stranie.
Avantajul lor versus al nostru? Mintea absorbantă.
4.Mintea Absorbantă (0-6 ani) și perioadele senzitive
Din păcate (sau din fericire), noi nu mai deținem aceasta capacitate de a absorbi cu ușurință mediul, cu toate elementele sale, bune și rele.
Vă imaginați cum ar fi să integrăm fiecare detaliu, oricând, oriunde – sinapsele noastre s-ar scurtcircuita?!
La copii, această ușurință în a învăța este susținută de către perioadele senzitive, intervale fixe de timp în care copilul se concentrează pe un element din mediu, asimilându-l cu mediul. Odată asimilat, focusul copilului se mută către alt element. Spre exemplu, limbajul va putea fi însușit cu mare usurință în primii ani, DAR, dacă copilul nu a fost expus deloc la interacțiune verbală, constantă, capacitatea de a dezvolta limbaj se pierde.
5.Toate acestea construiesc INDEPENDENȚA FUNCȚIONALĂ A COPILULUI – ”Ajută-mă să fac singur!”.
Sună pompos, dar în sine este foarte simplu. Copilul poate, singur sau cu un ajutor minim, să rezolve sarcini și acțiuni care satisfac nevoile sale de bază:
- își pregătește și mănâncă singur o gustare,
- se schimbă singur de haine,
- înțelege cum funcționează regulile din mediu și acționează din proprie inițiativă,
- dă dovadă de autocontrol,
- arată empatie față de semenii săi
- are grijă de mediu.
- Sună ideal, nu?
- Ei bine, toate acestea se pot obține printr-un ghidaj fin, constant, prin observare și pregătire a activităților și mediului de către adulți.
Revin la triunghiul copil-familie-dascăli/psiholog = coperare
Părinții care doresc să își crească copiii după metoda Montessori trebuie să se ocupe de amenajarea spațiului încă de la naștere.
Primii trei ani de viață sunt unici în evoluția celui mic și aș putea spune esențiali. Niciodată creierul lui nu va mai avea parte de un asemenea boom în dezvoltare.
În primul an de viață, bebelușul trece de la o stare fiziologică primară, cu mișcări predominant involuntare, incapabil să supraviețuiască de unul singur, la un copil care merge, care înțelege limbajul și poate comunica verbal, care se hrănește și se joacă independent.
La finele celor trei ani, avem deja bazele personalității și abilitățile necesare pentru a purcede în procesele cognitive superioare.
Nu putem aștepta ca el să ajungă într-un anumit stadiu de dezvoltare ca să ne apucăm de treabă, pentru că asta înseamnă că noi am ratat deja etapa respectivă.
Întotdeauna vom fi pregătiți în avans, pentru că fiecare copil e diferit și își urmează propriul ritm de dezvoltare.
Nu am de unde să știu exact momentul în care se va roti sau va apuca o jucărie sau când va merge sau va rosti primele cuvinte. Totul este deja pregătit și oferit un pic înainte pentru a-l stimula.
Camera copilului trebuie să ofere în primul rând siguranță, să fie aerisită, ordonată și frumoasă, să imprime căldura umană.
Amintind de un alt triunghi: simplitate-simplificare-smerenie
Alegeti simplitatea in amenajarea spatiului, amenajarea casei. J
Simplificați!
Simplificând, veți găsi liantul, nu confuzia, haosul, lipsa motivației.
NEVOIA de iubire și contact uman, în primul rând, apoi, nevoia de obiecte.
Mobilierul, obiectele și activitățile pe care le punem în camera copilului vor lua în considerare accesul vizual la tot ce există în camera sa și independența în mișcare:
- O opțiune foarte bună este pătuțul sau salteaua la sol, fără gărduleț, ce permite atât o vedere de ansamblu a camerei, cât și independența de mișcare
- Oglinda și salteluța de mișcare oferă un cumul de experiențe esențiale în primul an
- Bineînțeles, vor exista masa de schimbat sau scaunul de alăptare pentru adult, un dulăpior/comodă de depozitare la care, mai tarziu, copilul să aibă acces ușor.
- Treptat, se vor adăuga: un raft scund pe care stau ordonat câteva jucării din materiale de calitate
- Tot în zonă, va aparea colțul de lectură. Cărțile se pot introduce încă de la 4-5 luni, în funcție de interesul celui mic.
- NU uitati: nu multe(4-5). Le tot schimbați. Sunt o oportunitate grozavă de a oferi vocabular.
- Biblioteca cu cărți, vă rog, după 14 ani.
- O măsuță mică de lucru cu scaun scund.
Activitățile din zona de joacă se vor axa pe:
Jucării din materiale naturale, pentru lucrul cu mânuțele.
Cărți diverse pentru dezvoltarea limbajului, în special a vocabularului. Tot aici pot cânta împreuna cu părinții sau la diverse instrumente.
Zona de artă – activități ce dezvoltă exprimarea creativă prin simțuri.
Implicare copilului în viața de zi cu zi, viața practică se face pe măsură ce crește.
La bucătărie, se pot amenaja o măsuță și un scăunel unde să servească gustarea sau un scaun înalt pus direct la masa adulților. Copilul va servi mesele principale împreuna cu adulții, ori de câte ori se poate, pentru că servirea mesei împreună pune bazele comportamentului social. Pe hol, un mic scăunel și un cuier la nivelul său, la baie un înălțător etc..
De fapt, peste tot în casă se fac mici ajustări ca el să fie bine primit în camerele respective.
Ceea ce recomand, în plus fața de cele expuse, sunt absența televizorului și a ecranelor de orice fel, cel puțin până la vârsta de doi ani.
În abordarea filozofiei Montessori este nevoie de coerență. Și nu numai în organizarea fizică a spațiului, cât mai ales în privința respectării principiului de independență „ajută-mă să fac singur”. Poate părinții nu sunt cei mai grozavi organizatori și planificatori sau nu au timp și resurse pentru a organiza spațiul “ca la carte”, dar atâta timp cât copilul va fi încurajat să facă singur lucrurile, va fi implicat în viața de zi cu zi, va fi susținut cu dragoste și respectat mai ales în privința deciziilor luate pentru el, atunci vor putea fi continuate principiile Montessori și în spațiul de acasă.
Principiile Montessori sunt simple, uneori, chiar vin de la sine, cum s-ar spune. Important e să nu ne grăbim!
Pentru a readapta un spațiu care nu a fost gândit de la început în stil Montessori, să ne centrăm pe nevoile copilului.
Urmărim cu atenție o perioadă unde se află copilul ca și dezvoltare și către ce activități înclină – e atras de creioane, pixuri sau găsește plăcere în a construi, sau poate îi place mult apa la bucatarie și se joacă de-a gătitul etc. Ne informăm despre ce am putea sa pregătim în camera lui și începem sa facem un plan:
– cumpărăm eventual coșuri pentru jucării,
- facem accesibile lui câteva sertare,
- creăm un mic spațiu de lectură sau aducem o măsuță joasă pentru lucru.
Orice modificare pe care o aducem, o vom face treptat și împreuna cu copilul. Nu schimbăm niciodată radical camera peste noapte. Pentru a păstra ordinea, este nevoie de un spațiu de depozitare a jucăriilor la care copilul nu are acces. Putem oferi 2-3 jucării sau cărți din fiecare categorie pe care le rotim la una, două săptămâni. Totul va fi păstrat simplu, la nivelul lui, astfel încât să le poată folosi cu ușurință dar să le poată pune și la loc.
De ce nu mai pot fi integrați copiii mai mari într-o grădiniță unde se predă strict după metoda Montessori?
Dacă vorbim de integrarea copilului într-o grădiniță, cinci ani și jumătate este târziu – să nu uităm că mintea absorbantă funcționează doar în primii 6 ani de zile. După cinci ani, mintea rațională începe să își facă loc și totul se transformă în materie de învățare. De acum învață cu efort și voință.
Se poate încerca, bineînțeles, însă metodele de lucru vor fi nefamiliare, obiectele și materialele de pe rafturi i se vor părea stranii și complicate și e posibil ca ea/el să aștepte sarcini din partea pedagogului.
În Montessori, adultul merge în ritmul copilului, educația în sine fiind individuală și complexa, bazată pe ore întregi de observare a copilului de către adult.
De aceea, copilului mare, obișnuit deja cu un stil de lucru, îi este greu să se adapteze și se poate simți chiar stingher într-o clasă în care copiii par a coordona activitatea lor zilnică.
În centrele de studiu, nu există bănci, ci numai mese comune de lucru, covorașe de lucru, zone de lectură comune și bineînțeles, podeaua pentru proiectele uriașe ale copiilor.
Educația Montessori funcționează pe cicluri de lucru de 3 ani. Se stabilesc niste obiective pentru fiecare ciclu, iar educatorul, respectiv învățătorul, prin multe ore de observare, ghidează în acești trei ani copilul, astfel încât acesta să dobândească noțiunile, cunoștințele și abilitățile necesare pentru a trece în ciclul următor.
Nu există evaluări zilnice/săptămânale, ci periodic exista discuții individuale între școlar/pedagog și părinte/pedagog, discutții per grup, pentru a seta obiective comune în perioada următoare, astfel încât acesta să aibă oportunitatea de a accesa toate informațiile.
Și încă un lucru, adultul are nevoie să treacă printr-o ”transformare”.
De fapt, aici eșuează, în cele mai multe cazuri, educația Montessori acasă sau se rezumă la primii doi ani. Pentru că avem nevoie de un anumit nivel de acceptare și iubire necondiționată față de propria noastră persoană, altfel, este aproape imposibil să oferim asta unui copil aflat în explorare.
Noi, în cadrul centrului nostru, adoptăm și adaptăm principiile montessoriene, culturii noastre.
Nu facem Montessori ad litteram!
Vă mulțumim,
Psih/educator Montessori Florentina Drăgoi